Iulie 2005
Fraţi creştini
Şi oamnei buni
Ne-a bătut urgia
Azi cu toţii noi vedem
Plânge România
Ce credeţi voi?
Ftaţi creştini?
C-o să fim scutiţi?
De şedeaţi nepăsători,
Graşi, sătui
şi negândiţi?
M-am gândit că a mea greşeală
N-o să fie aşa de mare
Şi am mers, pe drumul ăl larg
Îngâmfaţi, fără păsare
Domnul Sfânt
Din Cer de acolo
Ne da tot ce trebuia
Ploi la timp
Şi roade multe
Dari românul nostru
Nu vrea să asculte.
Clopotu de la biserici,
Ne chema din prag
Să mergem la Liturghie
Să cântăm cu drag.
Noi plecam cu mare grabă
Cu toţii la târg
Ori grăbiţi la munca nostră
Departe, pe câmp.
Bisericile erau goale,
Cu trei babe, moşi
Toată lumea e plecată,
Şi tineri frumoşi
Să spuie bătrânii noştrii
Care mai trăiesc aici
Cum era pe timpuri
Când erau ei mici
Duminica dimineaţa
Toţi cu mic cu mare
Se-mbrăcau frumos
Şi plecau la închinare.
Iari după închinare
Mergeau şi la plimbare
Chiar bătrânii din sat
Mergea la dulap.
Şi venea acolo
Unde tinerii jucau
Se dădea în dulap
Şi îşi petreceau
Iari bătrânii noştrii
Îmbrăcaţi de sărbătoare
Îşi povesteau trecutul
Şi la mic şi la mai mare
Şedeau pe câte o piatră
În loc de canapea
Şi-şi povestea trecutul
Din tinereţea sa.
Lumea de atuncea
Toţi îi respectau
Le căutau în cinste
Şi îi respectau
Dari acum măi frate
Tinerii de acum
Îi privesc în scârbă
Şi îşi văd de drum..
Chiar dacă încearcă
Să le dea poveţe
Spune că-s nebuni
Şi nu vrea să-nveţe.
Dari un bob zăbavă
Şi se vor deştepta
De n-ari fi târziu
Pentru viaţa sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu