Şi ţăranii iarna avea şi ei oleacă de linişte şi repaus mai mult pe acasă, căci toată vara erau numai şi numai înglotaţi. Ultimele treburi erau : să facem clucile de coceni şi să aşezăm varza la acrit. Acum mă luam şi eu întâi de lână : cirapi, flanere, stofe pentru cei mai mari şi să-i înaoim pe toţi de Crăciun.
Acum ne luam de cânepă, aveam câte 150 de caiere plus zgrebenii. Şi făceam clacă chemam câte 10-12 fete şi femei şi torceam până la ora 11-12. După aceea le serveam cu ţuică şi grăunţe fierte. Fetele invitau şi flăcăi, dari flăcăii veneau pregătiţi cu un muzicant. Fie armonie, cimpoi, sau caval sau fluier. Şi jucau până la 1-2 şi plecau flăcăii acasă iari cele mai de departe le trimiteam să doarmă cu noi în acasă.
Iari şezătoarea se făcea la o răspântie am văzut şi eu câteva, se adunau în marginea satului sau la răspântie şi îşi torcea fiecare caieru ei de acasă.
Făcea un jos mare şi torcea de la lumina focului şi de la lună. Iari pe foc era un tuci mare cu porumb ce fierbea. După ce îşi terminau fiecare caieru ei tot la fel întindea câte o horă, nişte brâuri şi nişte sârbe şi erau mulţi bărbaţi cu soţiile să le ţie de urât şi ele să toarcă. Cât torcea ele bărbaţii spuneau glume, ghicitori, poveşti şi tot felul de bazme. Era o mare veselie între toţi că le era drag şi la bărbaţi să facă şezători.
Tot aşa glume se mai făceau la mort. Ai casei se duceau să se culce, iari cei străini fete şi flăcăi jucau „crai” jucau „toate păsările zboară”, am avut o iapă chioară, şi râdeau de nu ştia când trece noaptea. Astea era petrecerea la fete şi la flăcăi la clacă şi la mort.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu