Constantin Brâncoveanu

Într-o joi de dimineaţă

Zii scurtării lui din viaţă

Brâncoveanu se sculă

Faţa albă îşi spălă

Barba albă-şi pieptănă

Pe fereastră se uită

La icoană se-nchină

Şi-amarnic se spăimântă

Dragii mei coconi iubiţi

Lăsaţi somnul, vă treziţi

Că pe noi ne-a-nconjurat

Paşa cel neîmpăcat

Bine vorba nu sfârăea

Turcii-n casa navălea

Pe toţi patru mi-i prindea

Şi-i ducea de-i închidea

La Stambul în turnul mare

Ce se-nalţă lângă mare

Mult acolo nu stătea

Se ducea şi-i aducea

Lângă foişorul lui

Pe malul Bosforului

Şi sultanul cerceta.

- Constantine Brâncovene

De ţi-e milă de copii

Şi de vrei ca să mai fii

Lasă legea creştinească

ŞI te dă-n legea turcească

Constantin cu greu ofta

ŞI din gură cuvânta

-Doamne fie voia ta

Constantine Brâncovene

Nu-mi grăi vorbe viclene

De ţi-e milă de copii

Să laşi legea creştinească

ŞI dă-te-n legea turcească

Sultanul se-nfuria

Copilaşii aduna

Şi cu paloşu-i tăia

Constantin cu greu ofta

Şi din gură cuvânta

-Chiar pe toţi de mi-ţi tăia

Nu mă las de legea mea

Iar sultanul ce făcea

Pe roată că mi-l punea

Pe Constantin mi-l jupuia

Iar acesta ce zicea

Să ştiţi că a murit creştin

Brâncoveanu Constantin

(inf. Savu Alexandru, 78 ani din Starchiojd, îi zice lumea Tică Bălănică, a lucrat la pădure, a învăţat de la şcoala)