Un bunic bătrân
Ajuns la nevoie
Sta-ntr-o chilioară
Voie fără voie.
Chiari de nu-i plăcea
Dari mâna-i tremura
Şi-ntr-o bună zi
După ce mţncă
Strachina scăpă
Şi se sfărâmă.
A doua zi alta
A treia zi iară
Tremurându-i mâna
Mereu le scăpară.
Şi văzândă fiul
Cum se spărgea toate
Făcu una de lemn
Ca să nu mai crape.
Şi-i dădu mâncare
În strachină de lemn
Mâna bietul om
La fel ca un purcel
Iară fiul moşului avea un băieţel
Îl iubea ca pe soare
Cum a fost iubit şi el
Iari într-o dimineaţă
Băiatu-n şopron
Cioplea pe înăduşite
La un lemnoşor.
Iari tatăl mirat
Mi l-a întrebat
Ce faci măi copile
Şi ce moşinceşti?
Că este trei zile
De când tot ciopleşti
Eu tăticule lucrez,
La un lucru bun
Ca să am pentru matale
Când oi fi bătrân.
Fac o strachină de lemn
Ca să-ţi dau mâncare,
Când oi fi bătrân
Şi eu voi fi mare.
Ca să nu ne spargi
Strachinile toate
În asta de lemn
Să îţi dau bucate.
Zise acum omul:
Ce păcat făcui,
În strachină de lemn,
Lu tata-i dădui.
Eu de azi încolo,
Pe tata îl iau
Cu mine la masă
Exemplu să dau
Şi luă pe tatăl
La masă cu el,
Ca să vadă fiul
Acel mititel.
Şi de –atuncea moşul
În casă şedea,
La un loc cu fiul
La masă mâmncaa.
Şi din tată-n fiu
Este-o zicătoare
Cu ce măsură măsori
Cu aia să-ţi măsăare.
Băgaţi la cap copii
1-8-2005 (tot eu mama Lica)
„am multe greşeli scrisă la ora 2”? cine scrie aici??
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu