Oraţie de nuntă

(de la mama Lica)

- Bună dimineaţa

Cinstiţi socrii mari

Mulţumim dumneavostră

Băieţi militari

Dari ce umblaţi?

Ce căutaţi?

Ce umblăm, ce căutăm,

La nimeni seama nu dăm

Multe ţări am trecut

Multe ţări am străbătut

Şi oraşe şi sate îndepărtate

Am colindat

Şi la nimeni seamă n-am dat

Cine sunteţi dumneavostră?

Să ne luaţi seama nostră?

Dari fiindcă ne-ntrebaţi

Să ne lăsaţi

Cu încetişorul

Să ne dăm seama şi adevărul

Că de multe ce sunt dese

Nu le vom putea spune alese

Tânărul nostru-mpărat

De dimineaţă s-a sculat

Faaţa albă şi-a spălat

Chica neagră a pieptănat

Cu straie noi s-a-mbrăcat

Murgul său a înşeuat

Cu trâmbiţa a sunat

Mare oaste a adunat

Două sute de grăniceri

O sută de feciori de boireri

Din cei mai mari

Nepoţi de ghinărari

Şi pă la răsărit de soare

Au plecat la vânătoare

Şi au vânat ţara de sus, despre apus

Până jugunii au stătut

Şi potcoavele au ppiredut

Atunci ne lăsarăm mai jos

Pe un plai frumos

Şi alergarăm de vânarăm

Munţii cu brazii şi cu fagii

Ceru cu stzelele

Câmpii cu floricelele

Dealul cu potgoriile

Vâlcelele cu viorelele

Şi satele cu fetele.

Când dete soarele-n seară

Ieşirăm la drumul cel mare

Şi deterăm de-o urmă de fiară

Stătu toată oastea în mirare

Unii zic că este urmă de zână

Să-i fie îmăratului cunună

Aşa mai chibzuiră

Şi se mai găsiră alţi vânători

Mai cunoscători

Şi zise că e urmă de căprioară

Să fie împăratului soţioară.

Dari nunul cel mare

Cu grija- spinare

Călare pe un cal

Ca un ducipal

Se ridică în scări,

Se umflă în nări

Făcu ochii roată

Peste oştirea toată

Şi când încoace privii

Aicea zări:

O folricică frumoasă

Şi drăgăstoasă

Şi văzând că nu înfloreşte

Nici nu rodeşte,

Nici locu nu-i prieşte

Ci mai mult se ofileşte

Ne trimise pe noi 6 lipani

Călări pe 6 jugani

Cu coamele cănite

Cu frânele zugrăvite

Cu unghiile costărite

Cu cozile împletite

Şi cu toţii să pornim

Şi la curţile dumneavoastră să venim.

Floricica să o luăm

Şi la împărat s-o ducem.

Pornirăm şi venirăm

Pe faţa pământului

Pe(alurii??) vântului

Bând şi chiuind

Şi din pistoale trosnind

Caii în curând

Pe nări flăcări lăsând nechezând

Şi din umghii scăpărând

Până au sosit şi v-am găsit

Acum ori floricica să ne daţi

Orid e nu, de noi nu scăpaţi:

Căci am venit cu târnăcoape de argint

Să scoatem floricica din pământ

Să o scoatem cu rădăcină

Să o sădim la împărat în grădină

Că acolo sa înflorească

Şi să rodească

Locul să-i primească

Şi să nu se ofilească.

Dacă dumneavoastră socrii mari

Ne credeţi niscai tâlhari

Avem şi firmaan cu pecetă

De la împărat

Cine ştie carte latinească

Să vie să o citească

Iari cine nu ştie să nu vie

Ci ca de foc să se păzească

Să ne aduceţi socrii mari

Oameni cărturari

Vre un popă cu barba deasă

Ca să ne citească carte aleasă

Să nu fie cu barba cănită

Să rămână cartea necitită

Oti vreunu cu barba rară

Să ne ţie până deseară.

Ci unu cu barba ca suru

Să ne dea curând răspunsu

Răspunsu nostru este 6 pahare de vin

Şase marame de in

De care se găsesc pe aici

Cusute cu fluturi şi cu arnici

Fie şi cu strămătură

Numai să fie cu voie bună

Să fie şi cu mătasă

Numai să fie de aici din casă

De la cinstita mireasă

Să nu fie după la vecine

Să păţim vreo ruşine

Că atunci va fi cinstea nostră

Şi ocara dumneavostră.

Socrii mari ascultaţi

Şi în urechi băgaţi

Când va da soarele- seară

Mare oaste vă-mpresooară

Dacă nu aveţi bucate de ajuns

Să vă cătaţi loc de ascuns

Să aveţi buţi cu vin

Care cu fân

Boi graşi claponaşi

Vaci lăptoase

Şi fete frumoase

Să mai aveţi socrii mari şi lăutari

Să vie şi tot satu

Să se-nveselească împărat

Când va fi soarele-n seară

Mare oaste vă împresoară

Să lărgiţi casa

Să-ntindeţi masa

Că vine-mpăratu-ndată

Cu oştirea lui toată

O sută cincizeci şi cinci

Din cei mai mari voinici

Cu feţele alese

Cu mânecile sumese

Scobiţi în măsele

Gătiţi socru mare

Pentru oastele tale.

Noi am vrea să descălicăm

Dari nu avem jos de ce să ne dăm

Că nu suntem ciobani de la oi

Să descălicăm în noroi

Nici niscai morari beţi

Să descălicăm prin scaieţi

Ci suntem boieri mari, ghinărari,

De lângă mare

De unde soarele răsare

Nouă să ne aduceţi

Scaune de argint

Să descălicăm

Aici pe pământ

Sau să-ntindeţi covoiare

Să descălicăm în pridvoare

La cai să daţi fân, ghizdei verde

Cosit în noaptea de Sfântu Gheorghe

Cu roua neluată

Cu floarea nescuturată

Strânsă de sărbători

De la două fete surori

Caii noşrtii să mănânce

Şi din capete să nu mişce

Caii noştrii să bea

Şi din capete să nu dea

Că şi dumneavostră

Din partea noatră

Urechile vi se vor tăia

Noi am descălica

Am mai sta

Am mai ura

Dari ne frică că vom însera

Şi avem de trecut stânci

Văi adânci

Munţi înalţi cu brazi mărunţţi şi-ntunecoşi

Bine v-am găsit sănătpşi

Scoru mare, ce s-a făcut s-a făcut

Nu mai e de desfăcut

Să dai numai 8 boi şi 7 vaci

Şi-apoi să rabzi şi să taci :

Ţine socru mare (îi dă plosca)

Ia astă rădăcină uscată

La şezut crăcănată

Mare şi spătoasă

Ca o broască ţestoasă

Pi icea lată, pi icea lată

Ia închină socre odată

Să nu o săruţi tare

Că şi căciula din cap îţi sare

Să o săruţi mai binişor

Să-ţi pară mai dulcişor

Poftim de beţi şi vedeţi

Că e rachiu de la Piteşti

Când îl bei te-nveseleşti

Iari nu ţuică de-a dumneavoastră

Zeamă de prune

Când bei multă

Te umflii în burtă

Intrii după sobă

Stai cu greierii de vorbă.

Tot urând socrii mari

Vedem că toţi au rămas

Cei de la spate cu gurile căsscate

Cei dinainte, cu gurile proţăpite

Aduceţi un vas cu prune uscate

Să aruncăm l-ale guri căscate

Un putinei cu lapte bătut

Să le turnăm pe gât

O strachină cu poame

Să dăm la cucoane

Că vedem că au slăbit

De foame

Şi vreo câtiva usturoi

Să dăm pe la ciocoi

Fiindcă au poftit pe la noi

Munţi înalţi şi luminoşi

Bine v-am găsit sănătoşi.